De la inima la....cei care au o inima (si datzi drumul la sonor:D)
...
Sa te blestem, ce rost mai are?Sa te urasc, cred c`as putea...Scrashnind din dintzi imi cer iertare,Caci am cazut in groapa ta....
Stiam ca sufletul ti`e negru,Stiam ca vid itzi e suspinul,Speram sa fii un om integru,Dar ne`ai distrus intreg destinul...
Ce stii tu ce este iubirea?Caci n`ai iubit in viatza ta,Sa te intreb ce`i implinirea?Mi`e frica ce raspuns vei da....
De te`am iubit?Poate prea tare.De te`am crezut?greseala mea...Un singur lucru rau ma doare,Toata rautatea ta...
Stateam azi la lucru si un gand mi`a trecut prin minte...Exista incredere?Ce este ea?Oare increderea nu este sperantza fiecaruia?Cand ii spui unui om ca ai incredere in el oare nu itzi exprimi propria sperantza?Tu ai vrea sa fie asa cum SPERI.Cand ai incredere in decizi unui om oare nu speri ca el va actziona asa cum e mai bine?Cand ai incredere intr`o persoana ca te va suna oare nu e propria ta sperantza?Increderea in partenerul tau este un lucru de sine statator sau sunt sperantzele ca nu te va face sa suferi?Nu exista incredere , ci SPERANTZA.Nu ai incredere in fortzele proprii ci speri ca vei putea face fatza problemei.Dar ce se intampla cu omul caruia ii sunt spulberate sperantzele?Nu am raspuns la intrebarea asta...ar trebuii sa ishi creeze altele, pentru ca de fiecare data cand ceva moare, altceva se nashte...dar ce ne facem cu santzurile lasate pe suflet?Le umplem?Cu ce?De cele mai multe ori cu resentimente...




